Autentificare   |   Cumparaturi   |   Contact    
 

CONFLICTELE SI STRESUL

CONFLICTELE SI STRESUL

CONFLICTELE SI STRESUL


50,00 lei cu TVA

CONFLICTELE SI STRESUL

 

 

 

Numar de pagini: 31

Format: Word

Prezentare Power Point: Nu

Pret: 50 lei

 

 

DESCRIERE:

 

 

 

EXTRAS DIN LUCRARE:

 

Viziunile moderne despre conflict s-au dezvoltat in cadrul mai multor traditii: psihologica, comportamentala si fenomenologica. În orice caz, studiul conflictului nu este nou. Socrate, inRepublica lui Platon (citat ce apartine lui Smith, 1968), a descris un conflict intre dorinta si ratiune. El a remarcat ca dorinta este asociata cu placerea, iar ratiunea, cu cumpatarea. Dorinta il invita pe om la viciu; cumpatarea il impiedica pe om sa faca excese. Socrate credea ca linistea mintii poate fi dobandita numai prin dominatia ratiunii, care presupune temperare. Aristotel in de Anima (citat care apartine tot lui Smith, 1968), a descris un conflict intre dorinta de castig imediat si amanarea castigului sau profitului. El a subliniat ca o cale importanta prin care omul difera de celelalte animale e aceea ca omul are o perceptie a timpului, care ii permite acestuia sa nu ia in calcul doar prezentul, ci sa amane momentul profitului. Aristotel (citat tot de Smith, 1968) in Etica Nichomachean, a comentat un conflict care rezulta din mobilizarea pentru o indatorire prin fapte care nu sunt tocmai placute. Conflictul este intre constiinta si dorinta de a evita neplacerile, ca in cazul unei persoane care se angajeaza la fapte virtuase cu toate ca el nu indrageste virtutea.

Traditia psihologica

Reglarea homeostatica a functionarii fiziologice a fost justificata prin interactiunea unor sisteme opuse, ca in cazul activitatii simpatice si parasimpatice. Functionarea sistemului nervos insusi este atribuita impulsului nervos excitator si a celui inhibitor. Activitatea motoare coordonata este explicata prin implicarea neuronilor care activeaza si a altora care inhiba tendintele raspunsurilor (Sherrington, 1906). Cu toate ca Pavlov (1927) era psiholog, el a propus o teorie psihologica a comportamentului bazata pe presupunerea ca invatarea poate fi explicata prin interactiunea impulsului excitator cu cel inhibitor. Conform lui Pavlov, natura si extensia inhibitiei determina sensul adaptiv sau maladaptiv al comportamentului. Astfel, pentru o varietate de puncte de vedere, o concluzie comuna este aceea ca starea de conflict dintre forte opuse poate justifica o gama larga de procese fiziologice (adaptive sau maladaptive).

Traditia psihodinamica

Teoria psihanalitica a lui Freud este in esenta ei o teorie a conflictului. Se presupune ca energia pentru functiile psihice este imprumutata de la pornirile biologice inhibate asa cum sunt sexul si agresiunea. Alte conflicte exista intre individ si societate, intre structurile mintii umane (id-ul, ego-ul, superego-ul); intre instincte, asa cum este instinctul vietii si al mortii; si intre fortele motivationale si cele psihodinamice inhibitorii. Cu toate ca alte scoli psihanalitice au preluat in mod divergent multe aspecte importante ale scolii lui Freud, toate au continuat sa acorde conflictului un rol central. Teoriile psihanalitice orientate social, ca cele formulate de Adler (1954), Erikson(1963), Horney(1950) si Fromm(1955), au mutat accentul de la conflictele cu baza biologica la cele cu derivatie sociala. Teoria lui Jung reliefeaza bipolaritatea naturii umane si da o mare atentie solutionarii discrepantelor. În ultimii ani ai vietii lui, Jung (1953) a introdus conceptul sinelui care reprezinta un nivel ridicat de integrare a structurilor diferentiate ale personalitatii. În mod interesant, urmand o cale diferita, Adler (1954) a ajuns la o concluzie similara.

În cadrul traditiei psihoanalitice, conflictul poate fi fie o forta distructiva, fie o sursa evolutiva. Rezolvarea conflictului survine fie prin indepartarea fortelor restrictive si exprimarea impulsurilor inhibate, fie prin asimilarea materialului reprimat intr-un sistem conceptual constient.

Traditia comportamentala

În cadrul traditiei comportamentale au fost recunoscute in general patru conflicte de baza si anume: abordarea abordarii, abordarea evitarii, evitarea evitarii si dubla abordare a evitarii. Lewin (1931) este creditat ca a introdus primele trei dintre aceste conflicte, la care el s-a referit simplu dupa cum urmeaza: tipul 1, tipul 2 si tipul 3. Smith si Guthrie (1921) si Kantor (1926) l-au precedat de fapt pe Lewin in recunoasterea primelor trei tipuri de conflict (Smith,1968). Hovland si Sears (1938) au introdus conflictul dublei abordari a evitarii si a introdus de asemenea terminologia abordarii evitarii. Hull(1938) a tradus modelul lui Lewin intr-un limbaj al teoriei stimul-raspuns. Miller (1944) a modificat ulterior si extins modelul luiHull. Modelul conflictului al lui Miller este cel mai bine cunoscut in prezent si din acest motiv il vom comenta ulterior mai detaliat.

Pana de curand era larg acceptata ideea ca exista numai patru tipuri de baza ale conflictului. Recunoasterea de catre Miller si altii ca gradientii evitarii nu trebuie sa fie intodeauna mai transanti decat gradientii abordarii, a deschis calea descoperirii celui de-al cincelea conflict si anume conflictul evitarii abordarii. Conflictul evitarii abordarii a fost introdus de catre Kelman (1961) si in diferite contexte, de catre altii, adesea fara cunoasterea precedentei introducerii prezente (Astin ,1962 ; Cutter, 1964; Epstein, 1978; Firestone, Kaplan si Moore, 1974; Heilizer,1964; Kaplan, Firestone, Degnore si Moore, 1974). Voi avea mai mult de spus despre acest conflict interesant, mai tarziu.

 

 

PREDAREA SE FACE PE CD, PRIN MANDAT POSTAL RAMBURS (PLATA SE FACE LA POSTA), INSA SE POATE AJUNGE SI LA ALTA MODALITATE DE LIVRARE (PE MAIL)

 

PLATA SE FACE LA RIDICAREA COLETULUI.

 

 

 

Nu exista nici un comentariu inca.

30 produse asemanatoare:

Cos de cumparaturi

Fara produse

Livrare 0,00 lei

TVA 0,00 lei

Total 0,00 lei

* TVA Inclus

Plateste    

» Produse noi