Autentificare   |   Cumparaturi   |   Contact    
 

TULBURARILE DE LIMBAJ LA SCOLARUL DE VARSTA MICA

TULBURARILE DE LIMBAJ LA SCOLARUL DE VARSTA MICA


50,00 lei

TULBURARILE DE LIMBAJ LA SCOLARUL DE VARSTA MICA

 

Numar de pagini: 83

Diacritice: Da

Format: Word

Prezentare Power Point: Nu

Pret: 50  lei

 

 

DESCRIERE:

CUPRINS:

 

PARTEA I

CADRUL TEORETIC

 

ARGUMENT

 

CAPITOLUL 1  - LIMBAJUL ŞI TULBURĂRILE DE LIMBAJ…………………..pag.4

 

          1.1  Limbajul, Dezvoltarea limbajului în ontogeneză………………………………pag. 4

          1.2 Funcţiile limbajului…………………………………………………………… pag.13

          1.3 Etiologia tulburărilor de limbaj…………………………………………………pag.14

          1.4 Definirea si clasificarea tulburărilor de limbaj………………………………….pag.15

          1.5 Descrierea principalelor tulburări de limbaj……………………………………pag.16

  1. Tulburări de pronunţie sau articulaţie………………………..pag.17
  2. Tulburări de ritm şi fluenţă a vorbirii………………………...pag.20
  3. Tulburări de voce…………………………………………….pag.21
  4. Tulburări polimorfe…………………………………………..pag.22
  5. Tulburări de dezvoltare a limbajului………………………….pag.23
  6. Tulburările limbajului bazat pe disfuncţii psihice……………pag.24
  7. Tulburări ale scris cititului……………………………………pag.26
  8. Etiologia tulburări scris- citit………………………………....pag.27

 

CAPITOLUL 2  - VÂRSTA ŞCOLARĂ MICĂ ……………………………..pag.30

 

           2.1 Particularităţi la vârsta şcolară mică…………………………………...pag.30

           2.2 Dezvoltarea limbajului la copii cu vârstă şcolară mică………………..pag.33

          2.3 Aspectul fonetic, gramatical şi lexical al limbajului copilului de vârstă şcolară mic…………………………………………………………………………………pag.34

           2.4 Formele şi expresivitatea limbajului la şcolarul mic…………………...pag.35

           2.5 Succesul si insuccesul şcolar…………………………………………....pag.35

           2.6Munca învăţătorului în corectarea tulburărilor de limbaj………………..pag.38

           2.7 Reuşita şcolară, o variabilă multidimensionlă…………………………..pag.45

 

 

 

 

PARTEA II

CERCETARE

 

CAPITOLUL 3  - METODOLOGIA CERCETĂRII………………………….pag.46

 

            3.1 Obiectivele  cercetării………………………………………………….pag.46

            3.2 Ipotezele cercetării……………………………………………………..pag.46

            3.3 Descrierea eşantionului investigat……………………………………..pag.47

            3.4 Metode…………………………………………………………………pag.48

                          3.4.1 Testul de inteligenţă Binet – Simon………………………...pag.48

                          3.4.2 Probe specifice pentru cunoaşterea vârstei psihologice a limbajului…………………………………………………………………………..pag.60

                          3.4.3 Chestionar de identificare  a nivelului de sociabilitate…….pag.64

                          3.4.4 Proba de evaluare a cunoştinţelor la limba română………..pag.65

                          3.4.5 Program terapeutic de corectare a tulburărilor de limbaj….pag.66

                          3.4.6 Observaţia………………………………………………….pag.70

                          3.4.7 Convorbirea………………………………………………...pag.71

                          3.4.8 Studiul de caz………………………………………………pag.71

            3.5 Aspecte etice în cercetare……………………………………………..pag.71

            3.6 Organizarea desfăşurării cercetării……………………………………pag.72

            3.7 Prezentarea şi interpretarea datelor……………………………………pag.73

            3.8 Concluzii şi recomandări……………………………………………...pag.82

 

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………pag.83

 

ANEXE

 

STUDII DE CAZ

 

 

 

EXTRAS DIN LUCRARE:

                Limbajul uman constituie cea mai importantă cucerire pe scara evoluţiei biopsihosociale pe care a atins-o omul. Este cel mai complex fenomen psihosocial sau, cum spune L.S. Vâgotski, una dintre cele mai „complexe probleme”. El constituie, în istoria universului, actul fundamental de legitimare a omului şi de situare a sa pe scara evoluţiei şi progresului materiei vii.

               În „Dicţionarul de psihologie” (Ursula Schiopu coord.) se precizează că limbajul este codul prin care sunt transmise şi însuşite principalele conţinuturi informaţionale şi programele acţionale ale sistemului psihic individual, ca rezultat al asimilării mediului socio-cultural şi a statutului şi rolului personalităţii în acesta. El este un instrument adecvat de codificare obiectivă care face posibilă trecerea funcţiei comunicaţionale de la un stadiu receptiv-reactiv, la unul activ-debitant, de la cel situaţional sau practic, la cel general-abstract. Limbajul reprezintă o matrice internă pe care se structurează şi se dezvoltă întreaga organizare psihică a omului, în acelaşi timp, este expresia concretizată şi particularizată a limbii vorbite de un individ altui individ sau de un individ unui grup precum şi invers.

                Referindu-se la dezvoltarea gândirii umane, A. Anastasi, precizează că oamenii au fost siliţi de lupta cu natura să-şi comunice unii altora intenţiile acţiunilor viitoare, deprinzându-se treptat să-şi păstreze şi pentru ei înşişi vorbele prin care comunicau cu ceilalţi. Aşa au învăţat să gândească. Gândurile nu pot fi formate şi păstrate decât în şi prin vorbe. Dacă este adevărat că veselia vine râzând, atunci este cu atât mai adevărat că gândirea vine vorbind. Atitudinile pragmatice şi afective ale oamenilor nu devin gânduri decât în şi prin vorbire.

                Limbajul articulat este o formă de activitate specific umană, care constă în folosirea limbii în procesul de comunicare şi gândire. Limba este principalul mijloc de comunicare între membrii unei colectivităţi. Fiecare individ îşi însuşeşte treptat, din fragedă copilărie, limba pe care o vorbesc oamenii din jurul său şi foloseşte această limbă în relaţiile sale cu ceilalţi oameni, respectând anumite reguli (fonetice, lexicale, morfologice şi sintactice), proprii limbii respective. Tatiana Slama Cazacu precizează că „imaginea unui limbaj în afara societăţii ar fi un nonsens”. E. Verza apreciază că limbajul nu numai că nu poate apărea în afara societăţii, dar nu se poate dezvolta şi îmbogăţii decât în societate. Şi aceasta deoarece societatea conservă atât ideile şi formele lor de exprimare cât şi unele structuri potenţiale suficient de elastice încât să poată vehicula idei noi.

                 Importanţa limbajului este relevată şi de multitudinea preocupărilor specialiştilor din diverse domenii (psihologie, cibernetică, lingvistică, filozofie, medicină, logopedie, psihofiziologie etc.) legate de problematica limbajului, pentru că, aşa cum arată O.C.Irwin există o imensă varietate verbală şi o gamă largă de forme tulburate de vorbire care necesită a fi corectate.

                 Dintre funcţiile limbajului pe primul plan pot fi menţionate funcţia de comunicare, de organizare a activităţii şi de fixare a experienţei social-istorice. Cu ajutorul comunicării verbale oamenii cooperează în timpul activităţilor comune, îşi însuşesc experienţa socială, comunicarea fiind o transmitere de informaţie printr-o constelaţie de semne şi simboluri. Experienţa, ca şi procesul de cunoaştere sunt dependente de limbaj.                   

                  Limbajul, ca manifestare individuală, atât din punct de vedere psihologic, cât şi neurofiziologic, se realizează ca proces al comunicării cu ajutorul limbii, fiind, după cum se exprimă S.L.Rubinstein „limba în acţiune”. În peisajul teoretic se disting două tendinţe, respectiv relativismul şi universalismul. Conform teoriilor relativiste (ipoteza Sapir – Whorf, teoria lui Bernstein) limba delimitează gândirea. Teoriile universaliste insistă asupra potenţelor creatoare ale limbii. În cadrul relativismului lingvistic este emisă ipoteza ca limba ne dirijează interpretarea la care ne supune experienţa de viaţă, în termenii lui Bolton, obişnuinţele verbale ne predispun la anumite opţiuni de interpretare; unele interpretări lipsesc într-o comunitate lingvistică din cauza limbii. Sapir şi Whorf şi-au legat numele de relativismul lingvistic, având ca punct de referinţă teza lui Whorf conform căreia lumea reală se bazează în mare măsură în mod inconştient pe habitudinile lingvistice ale grupului. Diversele comunităţi trăiesc în lumi diferite, nu în aceeaşi lume în care doar denumirile diferă. După părerea lui Whorf, oamenii, ca indivizi, văd, aud, îşi trăiesc experienţele în felul propriu, din cauza obiceiurilor lingvistice ale comunităţii căreia îi aparţin şi care îi conduc la anumite opţiuni interpretative.

                Unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai universalismului lingvistic este N. Chomski. Prin ideile sale el readuce în actualitate concepţia conform căreia oamenii apar pe lume cu aşa-numitele idei înnăscute. După Chomski, structura gramaticală a tuturor limbilor este dirijată de principii. Copiii se nasc cu capacitatea de a cunoaşte regulile gramaticale în limba pe care o folosesc. Aceste principii sau reguli fundamentale fac parte din aşa-numita „structură de adâncime”. Ea reglează exprimarea, văzută ca „structură de suprafaţă”.

                Ceea ce este esenţial acestei poziţii universaliste este că limba nu limitează capacitatea de a gândi. Orice om normal dispune de la naştere de o „schemă conceptuală originară” ceea ce se extinde şi la nivelul colectivităţii. Fiecare colectivitate lingvistică îşi construieşte limba pe baza aceloraşi principii universal valabile, iar limba, care pe măsură ce necesităţile de exprimare se schimbă, se modifică ea însăşi. Pe scurt, conform universalismului, limba stă la dispoziţia gândirii.

J. Piaget consideră intelectul uman ca un ansamblu de sisteme care se serveşte de operaţii şi funcţii speciale, pentru a obţine echilibrarea specifică oricărui stadiu de dezvoltare.                  Acest fapt confirmă omogenitatea structurală a sistemului limbajului cu ansamblul sistemic al gândirii, unitatea funcţională de reglare şi autoreglare a sistemelor şi diferenţierea şi ierarhizarea sistemică.

 

                       

PREDAREA SE FACE PE CD, PRIN MANDAT POSTAL RAMBURS (PLATA SE FACE LA POSTA), INSA SE POATE AJUNGE SI LA ALTA MODALITATE DE LIVRARE (PE MAIL)

 

PLATA SE FACE LA RIDICAREA COLETULUI.

 

 

Nu exista nici un comentariu inca.

30 produse asemanatoare:

Cos de cumparaturi

Fara produse

Livrare 0,00 lei

Total 0,00 lei

Plateste    

» Produse noi