Autentificare   |   Cumparaturi   |   Contact    
 

LIMBAJUL VERBAL

LIMBAJUL VERBAL


50,00 lei

LIMBAJUL VERBAL

 

 

 

Numar de pagini: 75

Diacritice: Da

Format: Word

Prezentare Power Point: Nu

Pret: 50  lei

 

 

DESCRIERE:

 

EXTRAS DIN LUCRARE:

    Gândirea – proces de reflectare a lumii în creierul uman, reflectare generalizată, nemijlocită, orientată spre un scop – se realizează cu ajutorul limbajului. Gândirea şi limbajul au apărut simultan, odată cu omul.

    Actul vorbirii este un act de gândire, formulare şi înţelegere, relaţie care a fost intuită încă din antichitate. Astfel cuvântul grecesc “logos” înseamnă în acelaşi timp “idee” şi “ cuvânt”, conţinut semantic ce ne dezvăluie o legătură profundă între cele două procese psihice, de care anticii au fost perfect conştienţi.

    Noţiunile, judecăţile şi raţionamentele fiind obiectele ideale ale gândirii, limbajul verbal deţine rolul de instrument principal al gândirii. Deşi între gândire şi limbaj există o strânsă legătură, ele nu se identifică, nu coincid. Nu gândirea determină vorbirea , ci vorbirea determină gândirea. Modul de a gândi depinde de modul de a vorbi. “Forma gândirii este configurată de structura limbii”- Emile Benveguite (după C.Păunescu,I.Muşu,1997).

    Limbajul oferă posibilitatea trăirilor să se transforme în gânduri. El este deci nu numai un instrument de exprimare a unor gânduri gata formate, ci este şi un instrument de formare a lor. Ideea apare numai printr-o cristalizare într-o anumită formă verbală, căci, fără această exprimare, avem de-a face doar cu un sentiment de nelinişte intelectuală, nu cu o idee.

    Gândirea nu este niciodată pură – afirmă H. Delacroix (după C.Păunescu, I.Muşu,1997). În orice împrejurare gândirea operează cu un dat, cu un oarecare obiect, cu un semn. Datele obţinute pe cale perceptivă se prelucrează cu ajutorul gândirii şi se generalizează în noţiuni. Gândurile şi cunoştinţele se exteriorizează şi se păstrează prin şi în limbă. Formularea lor verbală este precedată în timp de formularea simbolică a gândirii. Acestă formulare nu este altceva decât vorbirea interioară, pe când formularea verbală este legată de vorbirea exterioară.

    Subiectul care gândeşte trebuie să-şi vorbească, să se situeze în limbajul interior. Cel care vorbeşte trebuie să fie inteligibil, cel care ascultă trebuie să înţeleagă ce se spune. Dacă vorbeşte fără să se gândească pronunţă cuvinte, fraze, dar fără înţeles. Dacă participă pasiv, fără să fie atent, înregistrează doar cuvinte, fraze din discurs sau conversaţie, fără să le pătrundă sensul, situându-se în afara actului comunicării.

    Cuvântul în afara sensului, a semnificaţiei sale, a aspectului său semantic nu este cuvânt, ci un simplu sunet fizic, gol, lipsit de conţinut. De aceea semnificaţia prin natura sa poate fi considerată ca o manifestare concomitentă atât de limbă cât şi de gândire. Cuvântul a fost studiat predominant sub latura sa exterioară, de comunicare cu alţii. Cealaltă latură a sa, cea interioară, semnificaţia sa, rămâne şi în prezent insuficient cunoscută. Dar chiar în semnificaţia cuvântului se ascunde posibilitatea elucidării relaţiei gândire-limbaj, deoarece tocmai semnificaţia cuprinde nodal, în componenţa sa, acea unitate pe care o denumim “gândire verbală”. “Semnificaţia, arată Vîgotski (după R.Zazzo,1979), este concomitent limbaj şi gândire, pentru că ea constituie unitatea gândirii verbale”. 

    Omul se diferenţiază fundamental de celelalte animale prin interogativitatea şi creativitatea gândirii sale, dar fără limbaj ca vehicul al experienţei sociale, formele superioare ale gândirii nu se pot constitui. Piaget şi Inhelder (după C.Păunescu,1976) arată că “limbajul înzeceşte posibilitatea gândirii ca întindere şi repeziciune”, dar şi fără procesul intim al gândirii abstracte, vorbirea nu poate fi înţeleasă.

    Limbajul este gata elaborat de societate şi conţine dinainte, pentru uzul indivizilor care îl învaţă,”un ansamblu de instrumente cognitive (relaţii, clasificări, etc) pus în serviciul gândirii”. Esenţa gândirii constă în rezultatul obiectivizat prin mijlocirea cuvântului – experienţa societăţii umane şi a activităţii subiectului – îndreptate spre înţelegerea lumii reale.

    În lucrarea sa “De la act la gândire”, Henri Valou conchide: “între limbaj şi gândire există un cerc genetic asfel încât fiecare dintre cele două procese se sprijină cu necesitate unul pe altul într-o formaţiune solidară şi într-o perpetuă acţiune reciprocă”.

    În dezvoltarea ontogenetică a limbajului şi a gândirii, se pot observa rădăcini diferite ale celor două procese. În dezvoltarea limbajului se poate constata un “stadiu preintelectual” aşa cum în dezvoltarea gândirii se constată un “stadiu preverbal”. Până la un anumit moment, atât o dezvoltare cât şi cealaltă, merg pe linii diferite, independente una de cealaltă, aproape asimptomic. Mai târziu, în trepte de vârstă mintală, ambele linii se întâlnesc, gândirea verbalizându-se, în timp ce limbajul devine un instrument operatoriu.

 

                       

PREDAREA SE FACE PE CD, PRIN MANDAT POSTAL RAMBURS (PLATA SE FACE LA POSTA), INSA SE POATE AJUNGE SI LA ALTA MODALITATE DE LIVRARE (PE MAIL)

 

PLATA SE FACE LA RIDICAREA COLETULUI.

 

 

Nu exista nici un comentariu inca.

30 produse asemanatoare:

Cos de cumparaturi

Fara produse

Livrare 0,00 lei

Total 0,00 lei

Plateste    

» Produse noi