Autentificare   |   Cumparaturi   |   Contact    
 

COMUNICAREA MANAGERIALA - LUCRARE DE LICENTA

COMUNICAREA MANAGERIALA - LUCRARE DE LICENTA

COMUNICAREA MANAGERIALA - LUCRARE DE LICENTA


50,00 lei cu TVA

COMUNICAREA MANAGERIALA - LUCRARE DE LICENTA

 

Numar de pagini: 103

Diacritice: Da

Format: Word

Prezentare Power Point: Nu

Pret: 50 lei

 

 

DESCRIERE:

 

EXTRAS DIN LUCRARE:

Comunicarea face parte din “infrastructura” organizaţiei. Orice efort de dezvoltare a unei organizaţii trebuie să aibă în vedere cu prioritate latura umană a dezvoltării ei, iar comunicarea eficace şi eficienţa este singura cale prin care oamenii îşi pot corela în mod sinergetic eforturile. De calitatea comunicării manageriale depinde modul în care se foloseşte resursa umană a unei organizaţii, deci în ultimă instanţă succesul organizaţiei.

            Comunicarea devine un element critic necesar în perioade de schimbări revoluţionare în viaţa organizaţiilor, ea fiind instrumentul de implementare a schimbării, a reproiectării proceselor interne, a noii strategii a organizaţiei. În perioade de schimbare revoluţionară comunicarea managerială capătă valenţe noi şi, mai mult ca oricând, îmbracă formele unei arte. Comunicarea raţională poate convinge minţile oamenilor să se schimbe, dar pentru a schimba şi inimile oamenilor trebuie folosit limbajul emoţiilor.     

            Filosoful şi psihologul  William James spunea că omul îşi poate schimba viaţa schimbându-şi atitudinea faţă de aceasta. Orice schimbare revoluţionară presupune o schimbare radicală de atitudine şi aceasta este cel mai dificil de realizat. Fără o comunicare deschisă, permanentă, precisă şi suportivă, rezultată dintr-o gândire strategică, respectiva schimbare este imposibil de realizat.

         Comunicarea interumană constituie un obiect de studiu cu o importanţă mult mai mare decât aceea a studierii altor sfere ale comportamentului uman. Pătrunderea şi înţelegerea sistemului de comunicare deschid şi înlesnesc drumul cunoaşterii personale şi a celor din jur, fiind în măsură să clarifice ierarhizarea oamenilor în societate după criterii de valoare.

            Fără îndoială că în organizaţia militară comunicarea influenţează într-un înalt grad organizarea, funcţionarea şi reproducerea acesteia. Pentru sistemul militar comunicarea este o formă esenţială de adaptare a organizaţiei militare la schimbările rapide din mediul extern. Procesul de modernizare a armatei a determinat nevoia îmbunătăţirii procesului de comunicare, atât în interiorul structurilor militare, cât şi între acestea şi componentele societăţii civile.

            Comunicarea şi tehnicile de comunicare sunt de extremă utilitate în chiar interiorul organizaţiei militare. Comunicarea internă este domeniul cel mai complex şi mai dificil decât orice strategie de comunicare. Oamenii simt nevoia să ştie, din surse sigure şi nu din zvonuri, care sunt problemele cele mai importante ale organizaţiei din care fac parte, care sunt proiectele de schimbare şi perspectivele de evoluţie ale acesteia.

            Ştiinţele şi procedeele comunicării au o evoluţie impetuoasă în armată şi în întreaga societate. Într-o lume dominată de interese divergente, când dialogul, interviul, comunicatul sau conferinţa de presă, dreptul la replică, articolul, ştirea, imaginea etc. întind tot felul de capcane, trebuie stăpânită foarte bine "arta comunicării", atât în interiorul organizaţiei, cât şi în exteriorul ei, pentru a le putea descifra sensul şi contracara.

            Din studiile făcute, personalul de conducere utilizează în organizaţia militară circa 60-80% din timpul de muncă pentru diverse forme ale comunicării; de aceea în instituţiile de învăţământ militar din toată lumea comunicarea constituie o disciplină independentă, având şi o teorie proprie: teoria generală a comunicării.

            În mediul militar, comunicarea comună şi limbajul “civil” îmbracă uniformă, primesc grade, funcţii şi misiuni de luptă. Deşi obiectivele comunicării stabilite de Niki Stanton în a sa “Communication”: să fim receptaţi, să fim înteleşi, să fim acceptaţi, să provocăm o reacţie- sunt aceleaşi, procesul de ce?, cine?, unde?, cand?, ce?, cum? capată semnificaţii specifice. Comunicarea (verbală sau nonverbală) în mediul militar are reguli, criterii, coordonate specifice.

            Specificul comunicării de tip ordin-comandă-raport-execuţie îl constituie ierarhia. Raportul şefi-subordonaţi interzice comentariul, amendamentul, tărăgănarea, refuzul. În acest tip de comunicare, cooperarea dintre cei doi - cel care ordonă şi cel care execută- pare inexistentă. Şi totuşi ea este prezentă în tot ceea ce ţine de executarea ordinelor. Drumul de la statutus-ul îndeplinit (funcţia, locul ocupat pe scara ierarhică) şi rolul avut (drepturile, îndatoririle, sarcinile, misiunile, prerogativele) se parcurge printr-o comunicare continuă.

Criteriul de eficienţă, ce se poate rezuma prin dictonul (văzut şi adăugit): ”Omul potrivit la locul potrivit”, nu doar “la locul ordonat”, presupune stăpânirea artei dialogului, a măiestriei de a spune (cere, pretinde) pentru a fi ascultat (înţeles, urmat).

Fiecărui status îi corespunde un rol- arată Friedman şi Naiele în “Traite de sociologie du travail”- adică un ansamblu de drepturi şi datorii, de privilegii şi de obligatorii, care definesc oficial conduita celui care ocupă această poziţie.

            Alt principiu al raportului comunicaţional dintre componenţii unui eşalon militar îl constituie adeverirea expresiei a înţelege şi a te face înţeles. Nuanţările legate de acest aspect sunt numeroase, toate fiind convergente ideii că nu e suficient să strigi pentru a fi auzit, ci să vorbeşti pentru a fi ascultat. Ordinul (scurt, concis, cuprinzător), urmat de detalii gen: ”nu ştiu”, “nu mă interesează”, “te descurci”, “te orientezi”, este sortit eşecului.  Autoritatea, prestigiul (calităţi indispensabile şefului militar) sunt asigurate de competenţă, profesionalism, cultură. Indiferent de tip şi pondere (individ-individ, individ-grup, grup-individ, grup-grup), dialogul presupune actio şi reactio, emisie şi recepţie, dus şi întors.

            Puterea exemplului personal are, de asemenea, o mare importanţă în comunicarea de tip militar. Pentru aceasta trebuie să existe accesibilitate, comunicare, dialog. Sunt necesare câteva calităţi indispensabile, între care: cunoaşterea (acumulări cultural-profesional-ştiinţifice), adaptabilitatea (rigiditatea, rutina, imobilismul, distrug punţile de dialog), sinceritate (într-o societate suprainformatizată, în care boom-ul cunoşterii a depăşit orice închipuiri), realismul (criteriul adevărului), argumentaţia (fără argumente, motivaţii, explicaţii, nimeni nu mai pleacă la atac) şi charisma (summum de calităţi personale- estetice, de talent, temperamentale, fizice, morale etc.)

Comunicarea - cu latura sa principală numită accesibilitate - poate fi directă, intermediară sau artificială. Ideal este dialogul fără martori (consilieri, interpreţi, specialişti).

            Acestea sunt doar câteva dintre caracteristicile comunicării în mediul militar pe care am încercat să le analizez în cadrul acestui studiu, cu accent pe elementele care trebuiesc schimbate sau îmbunătăţite pentru a putea vorbi de o organizaţie eficientă.

 

 

PREDAREA SE FACE PE CD, PRIN MANDAT POSTAL RAMBURS (PLATA SE FACE LA POSTA), INSA SE POATE AJUNGE SI LA ALTA MODALITATE DE LIVRARE (PE MAIL)

 

PLATA SE FACE LA RIDICAREA COLETULUI.

 

 

 

Nu exista nici un comentariu inca.

30 produse asemanatoare:

Cos de cumparaturi

Fara produse

Livrare 0,00 lei

TVA 0,00 lei

Total 0,00 lei

* TVA Inclus

Plateste    

» Produse noi