Autentificare   |   Cumparaturi   |   Contact    
 

STRATEGII DIDACTICE DE OPTIMIZARE A EXPRIMĂRII ORALE DUPĂ MODELUL LIMBAJULUI TEATRAL

STRATEGII DIDACTICE DE OPTIMIZARE A EXPRIMĂRII ORALE DUPĂ MODELUL LIMBAJULUI TEATRAL


150,00 lei cu TVA

STRATEGII DIDACTICE DE OPTIMIZARE A EXPRIMĂRII ORALE DUPĂ MODELUL LIMBAJULUI TEATRAL

 

Numar de pagini: 115

Diacritice: Da

Format: Word

Prezentare Power Point: Nu

Pret: 150  lei

 

 

DESCRIERE:

Structura lucrării

 

 

                                                      A.Demersul teoretic

 

Capitolul 1:  Strategii didactice. Delimitari conceptuale: metodă, tehnică, procedeu, metodologie, tehnologie, strategie didactică

1.1. METODA DIDACTĂ

1.2. Tehnica didacticĂ

1.3. Procedeul didactiC

1.4. Metodologia DIDACTICĂ

1.5. Tehnologia didactică

1.6. Strategia didactică

1.7. Principalele tendinţe ale perfecţionării şi modernizării actuale a strategiilor de predare-învăţare

Capitolul 2: Limbajul teatral

2.1. TEATRU şi teatralitate

2.2. SPECTACOLUL

2.3.COMUNICAREA TEATRALĂ

2.3.1.Comunicarea cu sine însuși sau autocomunicarea

2.3.2.Comunicarea între actori

2.3.3. Comunicarea cu un obiect imaginar

2.3.4. Comunicarea actor-spectator

2.3.5. Comunicarea interioară

2.3.6. Comunicarea non-verbalĂ, non-gestualĂ

2.4. SEMNUL TEATRAL

2.5. PUBLICUL şi RECEPTAREA

2.6. COMUNICATORUL. AUTORUL

 

 

 

 

 

 

B.Demersul practic-aplicativ

 

Capitolul 3: Ipoteza

Capitoul 4: OBIECTIVELE

Capitoul 5: Diagnosticarea. Eșantionarea

5.1. ACTIVITATEA DE DIAGNOSTICARE

5.2. Analiza rezultatelor

5.3  Măsuri de remediere

CAPITOLUL 6: cURSUL OPȚIONAL DE TEATRU

6.1. PRETEXT

6.2. ARGUMENT

6.3. OBIECTIVE

6.4. SUGESTII METODOLOGICE

6.5. CONŢINUTURILE ÎNVĂȚĂRII

6.6. Materiale utilizate în cadrul orelor de teatru.  Suport teoretic

6.7.  Proeicte incluse în cadrul cursului de teatru

6.7.1. dRAMATIZAREA UNEI SCENETE: MASTER OF PUPPETS

6.7.1.1. aRGUMENT

6.7.1.2. rEZUMat

6.7.1.3.  SCENARIUL SCENETEI

6.7.1.4. Imagini din timpul spectolelor

6.7.1.5. Reprezentațiile trupei și premiile obținute…

6.7.1.6.  Afișul spectacolului

6.7.1.7. Evaluarea proiectului

6.7.1.8. Continuitatea proiectului

6.7.2. Diletantismul în artă

6.7.3. managementul unui eveniment cultural

6.7.3.1. proiectarea

6.7.3.2. partenerii

6.7.3.3. activitățile incluse în cadrul evenimentului

6.7.3.4. imagini din timpul organizării evenimentului

6.7.3.5. EVALUAREA PROIECTULUI

 

6.8. Metode complementare de evaluare,  prevăzute ca material didactic auxiliar  în vederea optimizării exprimării orale A ELEVILOR  de gimnaziu

6.8.1. Proiecte educațioNAle

6.8.2. proiecte didactice

                       6.8.2.1. Relatarea

                       6.8.2.2. poezia erotică

                       6.8.2.3. textul integral

                       6.8.2.4. prezentarea unui eveniment cultuRAL

6.8.3. fișe de lucru      

7. cONCLUZIILE

8.  BIBLIOGRAFIA

9. cuprinsul

 

 

EXTRAS DIN LUCRARE:

      Pedagogii au fost preocupaţi permanent de perfecţionarea metodologiei didactice, din raţiuni dictate în primul rând de evoluţia societăţii. Termenul „perfecţionare“desemnează mai multe aspecte: reconsiderarea metodelor tradiţionale şi adaptarea lor în raport cu „atributele (tot dinamice – n.n.) specificităţii populaţiei şcolarizate“ (O. I. Pânişoară), preluarea unor metode din alte domenii şi adaptarea lor la specificul educaţionalului, conceperea unor metode noi de instruire-educare. Evident că acest efort este – cel puţin practic – eficient doar din perspectiva abordărilor sistemice a elementelor procesului instructiv-educativ.
         Perfecţionarea metodologiei didactice trebuie să fie realizată, mai ales, respectându-se principiile didactice. Individualizarea şi diferenţierea, activizarea şi participarea/implicarea conştientă în învăţare (care trebuie să devină autoînvăţare) sunt criterii care nu pot fi eludate.
      Activizarea, spre exemplu, este o tendinţă dominantă în procesul de perfecţionare metodologică, ea reprezintă „o suită de acţiuni de instruire/autoinstruire, de dezvoltare şi modelare a personalităţii lor (celor care învaţă – n.n.) prin stimularea şi dirijarea metodică a activităţii pe care o desfăşoară“ (M. Ionescu, V. Chiş). Aceste acţiuni vizează:

  • stimularea şi cultivarea interesului pentru cunoaştere;
  • valorificarea inteligenţei celor care învaţă (şi a celorlalte funcţii psihice implicate în învăţare), prin efort propriu;
  • formarea şi exersarea capacităţilor de însuşire a cunoştinţelor;
  • formarea şi exersarea abilităţilor de orientare autonomă în probleme practice;
  • cultivarea spiritului investigativ


Activizarea eficientă presupune:

  • pregătire psihologică (specifică) pentru învăţare,
  • controlul şi prevenirea surselor de distorsiune a comunicării didactice activizatoare,
  • organizare şi desfăşurare raţională (pe principii psihopedagogice) a învăţării.


            Eforturile cercetătorilor şi ale practicienilor au urmărit perfecţionarea strategiilor de predare-învăţare, valorificând achiziţii ale cercetării psihopedagogice, dar şi din alte domenii de cunoaştere. Finalitatea acestor preocupări are în vedere realizarea unei activităţi de instruire şi învăţare eficiente. O direcţie de acţiune în acest sens o constituie reevaluarea metodelor „tradiţionale”, criticate mai ales pentru caracterul pasiv al elevilor în procesul de predare-învăţare. Avem în vedere în primul rând metodele de tip expozitiv. Iată câteva procedee prin care se poate încerca modernizarea expunerii: folosirea procedeului genetic, a explicaţiei, ancorarea în realitatea timpului, sprijinirea pe cercetările personale ale cadrului didactic, anunţarea prealabilă a planului şi a obiectivelor urmărite, problematizarea, folosirea unor elemente ale artei dramatice, întrebări retorice, luări de poziţie, realizarea unor sondaje de opinie, formularea unor judecăţi de valoare, ilustrarea cu ajutorul mijloacelor de învăţământ, folosirea foliilor în prezentare, prezentare cu ajutorul calculatorului, expunerea cu oponent, expunerea-dezbatere etc.
            De asemenea, în modernizarea conversaţiei avem în vedere folosirea unor întrebări variate (convergente, divergente, de evaluare, problemă, retorice etc.), valorificarea experienţei personale a elevilor, folosirea permanentă a modalităţilor de feed-back, utilizarea convorbirii inverse (când elevii pun întrebări), întrebări şi răspunsuri date de grupe de elevi etc.[1]
            În ceea ce privește folosirea strategiilor de tip activ-participativ, acestea nu trebuie rupte de cele tradiţionale, ele marchează un nivel superior în spirala modernizării strategiilor didactice. Prin metode activ-participative înţelegem toate situaţiile şi nu numai metodele active propriu-zise în care elevii sunt puşi şi care-i scot pe elevi din ipostaza de obiect al formării şi-i transformă în subiecţi activi, coparticipanţi la propria lor formare. „A activiza înseamnă, deci, a mobiliza/angaja intens toate forţele psihice de cunoaştere ale elevului, pentru a obţine în procesul didactic performanţe maxime, însoţite constant de efecte instructiv-educative, optimale în toate componentele personalităţii.” Această direcţie importantă de modernizare a strategiilor didactice valorifică achiziţiile cercetărilor psihopedagogice. Acestea subliniază că interiorizarea operaţiilor în plan mintal să se realizeze pe baza acţiunilor în plan extern cu obiectele (Piaget, Galperin), pun în evidenţă rolul grupului în care se învaţă pe baza conflictului socio-cognitiv dintre participanţi (Doise ,Mugny). Psihologia cognitivă a subliniat importanţa mecanismelor de procesare intelectuală a informaţiei primite (care presupune o implicare activă a structurilor intelectului).
            Puşi în situaţii variate de instruire, profesorii, împreună cu elevii trebuie să folosească acele strategii didactice de tip activ-participativ, având în vedere şi valenţele formativ-educative ale acestor metode, procedee, mijloace de învăţământ, moduri de organizare a învăţării. Efectele în plan formativ-educativ se referă la implicaţiile lor asupra dezvoltării structurilor intelectuale ale copilului (care vor conduce la noi acomodări, ce vor permite – în spiritul teoriei lui Piaget- asimilări superioare). Sunt încercări în psihopedagogia contemporană de constituire a unei adevărate didactici a intelectului, care să valorifice potenţialul intelectual al individului. Omul nu este numai intelect, el are în substanţa sa originară şi capacitatea de vibra în faţa lumii (prin intermediul valorilor morale, estetice, religioase, profesionale, al „noilor educaţii”). Acestor domenii trebuie să le acordăm atenţia cuvenită deoarece aici ne confruntăm cu cele mai mari probleme, care vor avea consecinţe negative asupra proiectării viitorului.

                       

PREDAREA SE FACE PE CD, PRIN MANDAT POSTAL RAMBURS (PLATA SE FACE LA POSTA), INSA SE POATE AJUNGE SI LA ALTA MODALITATE DE LIVRARE (PE MAIL)

 

PLATA SE FACE LA RIDICAREA COLETULUI.

 

 



[1] Ioan Cerghit, Metode de învățământ, Ed. Polirom, Iași, 2006

 

Nu exista nici un comentariu inca.

30 produse asemanatoare:

Cos de cumparaturi

Fara produse

Livrare 0,00 lei

TVA 0,00 lei

Total 0,00 lei

* TVA Inclus

Plateste    

» Produse noi