Autentificare   |   Cumparaturi   |   Contact    
 

ORGANIZAREA ACTIVITATILOR INDEPENDENTE DIFERENTIATE DUPA STILURILE DE INVATARE

ORGANIZAREA ACTIVITATILOR INDEPENDENTE DIFERENTIATE DUPA STILURILE DE INVATARE


50,00 lei

ORGANIZAREA ACTIVITATILOR INDEPENDENTE DIFERENTIATE DUPA STILURILE DE INVATARE

 

 

Numar de pagini: 106

Diacritice: Da

Format: Word

Prezentare Power Point: Nu

Pret: 50  lei

 

 

DESCRIERE:

 

EXTRAS DIN LUCRARE:

Reforma învăţământului românesc se înscrie în actualul context politic şi economicio-social ca o tactică folosită de societate în cadrul strategiei naţionale globale care vizează, ca obiectiv, remodelarea comportamentului pedagogic în perspectiva amplificării randamentului în prestaţia efectuată. Educatorul este agentul uman care mediază decisiv orice schimbare/inovare în cadrul învăţământului.

Printre factorii de care depinde autoperfecţionarea sunt enumeraţi:

-          prejudecata vârstelor, după care doar tinerii şi personalul stagiar ar avea nevoie de perfecţionare;

-          cadrul stimulativ sau frenator în care se desfăşoară;

-          schimbarea mentalităţii, după care obţinerea diplomei, calificarea şi obţinerea gradelor sunt suficiente.

Ţările vestice au elaborat, cu decenii în urmă, o politică şcolară centrată pe elev, pe necesităţile şi posibilităţile acestuia.

Fundamentarea teoretică a reformei presupune avansarea unor principii sau teze esenţiale:

-          principiul abordării globale a schimbării sistemului de învăţământ (vizează ierarhizarea acţiunilor inovatoare la nivelul fundamentelor macrostructurale şi microstructurale;

-          principiul restructurării inovatoare a sistemului de învăţământ (urmăreşte evidenţierea direcţiei de evoluţie a schimbării pedagogice la niveluri de creativitate superioară);

-          principiul aranjării prospective a schimbării structurale şi sistemice (urmăreşte fundamentarea reformei la nivel psihologic, filozofic, sociologic).

S. Cristea accentua importanţa următoarelor principii ale reformei educaţiei:

-          principiul egalizării şanselor de reuşită în învăţământ;

-          principiul caracterului deschis al sistemului de învăţământ;

-          principiul optimizării raportului dintre cultura generală şi cultura de specialitate;

-          principiul democratizării învăţământului.

Democratizarea sistemului naţional de învăţământ se realizează atât în plan vertical (prin descentralizarea decizională, ameliorarea selecţiei, evitarea specializării timpurii) cât şi în plan orizontal, (prin tendinţa diversificării învăţământului, egalizarea şanselor în educaţie etc.).

Direcţiile esenţiale ale reformei învăţământului românesc sunt următoarele:

-          schimbări de natură axiologică şi metodologică (autonomia persoanei, capacităţi creative, angajare şi responsabilitate profesională, tehnica analizei de sarcină, modele de clasificare morfologică şi taxonomică a obiectivelor)

-          îmbogăţirea şi diversificarea curriculumului (reevaluarea şi perfecţionarea disciplinelor consacrate, introducerea unor noi obiecte de învăţământ – educaţia ecologică, educaţia pentru pace sunt domenii noi de cunoaştere);

-          reevaluarea funcţiilor aplicative ale conţinutului (ridicarea statutului activităţilor practice; practica trebuie să aibă o programă, metode şi conţinuturi proprii);

-          apropierea logicii didactice de logica ştiinţei;

-          introducerea programelor diferenţiate de studiu – organizarea modulară (tratarea diferenţiată a elevilor – variaţia timpului şi a sarcinii de învăţare, asigurarea unui minimum comun de performanţe şcolare – baremuri şcolare minimale);

-          informatizarea învăţământului;

-          coborârea pragului de vârstă în predarea ştiinţelor.

De reţinut este faptul că orice ţară are o politică a educaţiei care reflectă o anumită concepţie despre om, o anumită filozofie de viaţă. Aceasta evidenţiază, de fapt, caracteristicile reformei învăţământului: generalitatea, universalitatea, globalitatea, caracterul integrativ şi dinamica. Cultura postmodernă aduce un amalgam de modele, capabile să se muleze pe cât mai multe individualităţi.

Trăsăturile pe care se bazează reforma subliniază:

-          caracterul socio-uman al modernizării;

-          caracterul naţional al modernizării;

-          caracterul unitar şi multilateral al modernizării (vizează schimbări la nivelul instituţiei şcolare – structura materială, structura de conducere, structura de relaţie şi structura de adaptare internă, - la nivelul finalităţilor, al conţinuturilor, al strategiei didactice, al relaţiei educaţionale şi evaluării);

-          caracterul inovator al modernizării;

-          caracterul prospectiv al modernizării (solicită o gândire de tip reformator, care neagă conservatorismul şi pragmatismul de circumstanţă);

-          caracterul exigenţelor pedagogice cu privire la modernizare.

La nivel de politică a educaţiei, alternativele pedagogice stimulează apariţia şi dezvoltarea şcolilor comunitare. Ele definesc un model de organizare şcolară în cadrul căreia personalul didactic lucrează împreună cu reprezentanţii comunităţii locale (părinţi, diferiţi agenţi sociali etc.). În sens practic, politica educaţiei constituie o sferă de activitate socială integrată în domeniul vieţii publice, domeniu manifestat printr-o diversitate de legi, ordonanţe, decizii.

 

                       

PREDAREA SE FACE PE CD, PRIN MANDAT POSTAL RAMBURS (PLATA SE FACE LA POSTA), INSA SE POATE AJUNGE SI LA ALTA MODALITATE DE LIVRARE (PE MAIL)

 

PLATA SE FACE LA RIDICAREA COLETULUI.

 

 

Nu exista nici un comentariu inca.

30 produse asemanatoare:

Cos de cumparaturi

Fara produse

Livrare 0,00 lei

Total 0,00 lei

Plateste    

» Produse noi