Autentificare   |   Cumparaturi   |   Contact    
 

DREPT INTERNATIONAL PUBLIC - STATUL SUBIECT DE DREPT INTERNATIONAL PUBLIC

DREPT INTERNATIONAL PUBLIC - STATUL SUBIECT DE DREPT INTERNATIONAL PUBLIC


50,00 lei

DREPT INTERNATIONAL PUBLIC - STATUL SUBIECT DE DREPT INTERNATIONAL PUBLIC

 

 

Numar de pagini: 86

Prezentare Power Point: Nu

Pret: 50 lei

 

 

DESCRIERE:

 

 

EXTRAS DIN LUCRARE

Motto

" Statul care vrea sa fie respectat in plan extern si sa ramana bine consolidat in plan intern nu are valoare mai mare de protejat si de cultivat decat sentimentul national de dreptate.

Aceasta grija este una din cele mai inalte si importante misiuni ale pedagogiei politice.

In sanatatea si in energia sentimentului de dreptate al fiecarui cetatean, statul poseda cea mai sigura garantie a propriei trainicii in interior, cat si pe plan extern; sentimental de justitie este radacina intregului arbore; daca radacina nu este buna, ci se usuca in piatra si in nisip arid, tot restul nu este decat un miraj - cand va veni furtuna, ea va smulge copacul din pamant pe de-a intregul.

Dar trunchiul si coroana au avantaj ca sunt vizibile, in timp ce radacina, aflandu-se in pamant, se sustrage privirii.

Influenta distructiva pe care o exercita asupra fortei morale a poporului legile injuste si institutiile juridice prost alcatuite se manifesta sub pamant, in acele regiuni pe care atat de multi politicieni nu le considera demne de atentia lor, ei fiind concentrati numai asupra superbei coroane; acestia nu au nici cea mai mica idee despre otrava ce urca de la radacina spre varf. "

(Rudolf Von Ithering)

INTRODUCERE

Este statul subiect de drept international?

Iata o intrebare la care atunci cand mi-am ales aceasta tema pentru lucrarea de licenta nu realizasem vastitatea si complexitatea problemei, labirinturile, pluralitatea interpretarilor, unghiurile de vedere extinse spre diversele orizonturi posibile.

Pe masura ce parcurgeam, cate putin din materialul informativ aveam senzatia unui alpinist care incearca sa ia cu asalt una din inaltimile greu accesibile.

Incurajata si entuziasmata de minunatii mei dascali care mi-au insotit pasii pe drumul initierii in tainele cunoasterii dreptului, am parcurs etapele firesti a intocmirii lucrarii si incerc satisfactia faptului implinit, satisfactie care va fi deplina daca randurile ce urmeaza, cu toate stangaciile inceputului, isi vor gasi consacrarea.

Ca fenomen social complex, statul este studiat de mai multe discipline, din mai multe perspective. El este indisolubil legat de fenomenul social numit drept, de aceea si problematica statului interfereaza cu cea juridica. Dupa cum afirma Djuvara, realitatea cea mai pasionanta de studiat in stiinta juridica este statul. Inainte de a studia corelatia stat - drept, este absolut necesara studierea unor aspecte referitoare la stat.

In acceptiunea sa curenta, statul reprezinta forma normala de organizare a societatii politice, el este puterea politica institutionalizata (deoarece exista in societate si alte tipuri de puteri, precum exista si putere politica neinstitutionalizata). In alte acceptiuni, statul reprezinta puterea centrala in opozitie cu cea locala, dupa cum el desemneaza guvernantii in opozitie cu cei guvernati, adica ansamblul puterilor publice (in opozitie cu societatea civila). Sintetizand toate aceste acceptiuni, statul este puterea politica organizata (institutionalizata) asupra unei populatii pe un anumit teritoriu.

Statul este alcatuit dintr-un ansamblu de organe si institutii prin intermediul carora isi exercita functiile in societate. Acest mecanism s-a constituit si se constituie in functie de realitatile economice, social-politice, ideologice din tara respectiva. In epoca moderna, in lupta impotriva arbitrariului feudal, diferitii ganditori s-au straduit sa conceapa o forma de stat care sa previna exercitarea abuziva a puterii guvernantilor. Astfel, a aparut teoria separatiei puterilor in Anglia, J. Locke, sec. XVII, in Franta, Montesquieu - conceptie potrivit careia intr-un stat diferitele sale functii trebuie sa fie separate: dupa Locke ar exista numai puterea legilor si executiva, Montesquieu a adaugat-o si pe cea judecatoreasca. Este faimoasa afirmatia lui ca puterea sa opreasca puterea. Pe de alta parte, separatia nu exclude colaborarea si controlul reciproc al puterilor, ci dimpotriva, le presupune, altminteri functionarea statului ar fi imposibila.

Statul este cel care edicteaza o parte a normelor juridice, desigur tinand cont de o multime de factori. Cele pe care nu le elaboreaza el isi trag forta juridica tot de la stat, validitatea lor efectul obligatoriu depinzand de recunoasterea acestuia. Statul le doteaza, asadar, cu forta sa de constrangere. Aceasta rezulta din faptul ca, asa cum am mai aratat, puterea de stat este unica in societate, detinand monopolul constrangerii legitime. Asadar, specificul normelor de drept in raport cu alte tipuri de norme existente intr-o societate este conferit de originea sau recunoasterea statala.

Pe de alta parte, dreptul ii este necesar statului in actiunea sa de conducere si organizare a societatii. Prin norme juridice se stabilesc organele statului si competentele lor, relatiile dintre ele si cu cetatenii, drepturile si libertatile acestora. Dreptul este cel care-i confera puterii de stat legitimitate si capacitatea de a conduce sistemul social, de a asigura ceea ce in ultima instanta a fost si este scopul crearii statului pacea sociala.

Aceasta sintagma reflecta interdependenta dintre cele doua fenomene sociale, fiecare avand tendinte opuse: statul (puterea) de dominatie si supunere, dreptul de ordonare si franare. Un renumit jurist francez, L. Duguit, spunea ca dreptul fara forta e neputincios dar forta fara drept este o barbarie. Statul de drept presupune armonizarea, echilibrarea raporturilor celor doua componente, in sensul domniei legii, adica a suprematiei ei absolute in scopul prezervarii drepturilor si libertatilor individuale. El a aparut in secolele XVII-XVIII, in cadrul revolutiilor din tarile occidentale indreptate impotriva arbitrariului feudal. In epoca noastra conceptul a fost reactualizat, in urma experientelor totalitare din mai multe tari europene.

Prin trasaturile sale, vom observa ca, de fapt, statul de drept se identifica cu statul liberal - democratic. Oricum, reprezinta stadiul cel mai avansat de organizare social-politica, validat de experienta istorica, ceea ce nu inseamna ca nu este perfectibil.

Pentru argumentarea lucrarii am folosit un aparat critic dupa fiecare capitol si am enumerat bibliografia ce a fost studiata pentru fundamentarea lucrarii.

Consider ca lucrarea, in intregul ei sau parti din ea imi va fi de un real sprijin in exercitarea meseriei alese.

De asemenea, consider aceasta lucrare doar un inceput pe care imi propun sa il aprofundez.

Pentru sprijinul primit in alegerea, documentarea si redactarea acestei lucrari, vreau sa aduc si pe aceasta cale, alese sentimente de gratitudine si pretuire Doamnei Prof. Univ. Dr. Elena Iftime, indrumatorul stiintific al lucrarii.

CAPITOLUL I

PRIVIRE GENERALA ASUPRA SUBIECTELOR DREPTULUI INTERNATIONAL

Subiectul de drept international este o entitate care participa la raporturi juridice reglementate nemijlocit de dreptul international. Din punct de vedere istoric, statele sunt subiecte originare ale dreptului international. Ca urmare a constituirii, cresterii numarului si a insemnatatii organizatiilor internationale, acestea sunt inzestrate cu personalitate juridica internationala proprie, distincta de cea a statelor membre.

In afara statelor, in societatea internationala au aparut (ca urmare a intereselor si actiunii colective a statelor) si se manifesta activ si alte entitati. In doctrina mai veche, unii autori afirmau ca singurul subiect de drept international este statul, altii considerand insa ca singurele subiecte de drept international ar fi persoanele fizice. In prezent s-a format o opinie cvasigenerala conform careia pe langa state ca subiecte primare ale dreptului international, exista si alte subiecte derivate, secundare cum sunt organizatiile internationale guvernamentale care sunt create de catre state. Tot statele sunt acelea care hotarasc asupra capacitatii organizatiilor internationale de a-si asuma drepturi si obligatii.

O a treia categorie de subiecte de drept international o constituie natiunile care lupta pentru cucerirea independentei si constituirea statului lor. De asemenea, se admite ca in anumite limite si Vaticanul are calitatea de subiect de drept international. Mult controversata este problema calitatii de subiect de drept international a individului, precum si a unor asociatii internationale neguvernamentale.

Precizarea si reglementarea calitatii d subiect de drept international este importanta. Ea are menirea de a stabili cine sunt destinatarii directi ai prevederilor si normelor dreptului international public, iar nu cei indirecti. Dominique Carreau arata ca precizarea calitatii de subiect de drept international contribuie la indicarea personalitatii internationale ale diferitilor "actori ai societatii internationale".

Pentru precizarea cine poate fi si este subiect al dreptului international public este necesara definirea notiunii de subiect de drept international. Dictionarul de terminologie de drept international, de la Paris, din anul 1960, arata ca este subiect al dreptului international "Cel caruia i se adreseaza regulile de drept international pentru a-i impune direct obligatii sau sa-i atribuie drepturi" . De asemenea, se precizeaza ca termenul de subiect de drept international este folosit "in mod obisnuit pentru a desemna pe cel care, dependent direct de dreptul international, este apt sa fie titular de drepturi internationale, sa fie legat de obligatii internationale, si sa aiba acces la procedurile internationale" .

 

PREDAREA SE FACE PE CD, PRIN MANDAT POSTAL RAMBURS (PLATA SE FACE LA POSTA), INSA SE POATE AJUNGE SI LA ALTA MODALITATE DE LIVRARE (PE MAIL)

PLATA SE FACE LA RIDICAREA COLETULUI.

 

 

 

Nu exista nici un comentariu inca.

30 produse asemanatoare:

Cos de cumparaturi

Fara produse

Livrare 0,00 lei

Total 0,00 lei

Plateste    

» Produse noi